Secularizare si autoafirmare

"Problema legitimitatii depinde (...) de conceptul de epoca. Abia modernitatea, si ea intaia oara, s-a inteles pe sine ca epoca si a creat astfel si celelalte epoci. Problema e latenta in pretentia moderna de a rupe definitiv relatiile cu traditia si in disparitatea acestei pretentii cu realitatea istoriei, care nu poate niciodata sa reinceapa de la zero. Ca toate problemele politice si istorice de legitimare, epoca moderna apare dintr-o discontinuitate si e lipsit de importanta daca aceasta discontinuitate e adevarata sau fictiva.

Epoca moderna solicita ea insasi aceasta discontinuitate fata de Evul Mediu. Autoafirmarea neincetata a autonomiei si a autenticitatii sale date de stiinta si tehnica este pusa sub semnul intrebarii cu teza ca "lumea moderna isi datoreaza in mare parte imensul succes fundalului crestin".

Masura succesului determina cantitatea de nedreptate care se afla in a-si fi uitat propriile premise, in a le nega, dezavua sau a refuza sa le considere ca atare. Si ideea secularizarii apartine acestui context, iar functia sa devine explicita in el. Daca epoca moderna este, conform continutului sau istoric, produsul secularizarii, atunci ea trebuie inteleasa ca o incarnare tipica a ceea ce "n-ar trebui sa existe "in realitate"..."