Singur printre marlani

Lumea marlanilor e stapanita de brutalitate si de o violenta dusa-n derizoriu. Ratiunea o ia razna, ramane lipsita de busola, afectele isi pierd masura – ori se atrofiaza, ori devin turbate. Efectul este un ras sardonic si necrutator.

Finlandeza Haaricleea ajunge in Romania, unde se simte ca in Parnas cand inhaleaza noxe. Datorita talentului de a imparti lovituri de lopata, primeste un post de dresoare de baieti naravasi. Sunt facute experimente cu arsenic, care demonstreaza ca diferenta dintre om si animal e „de ordin minimal”. Unii parinti se transforma in moroi.

„Cu totul osebit in felul sau, om al timpului postmodern, deocamdata blazat in cuget, iubitor de pastise cam exagerate, ironic mai peste marginile iertate, pana acum asa de putin format incat ne vine greu sa-l citam indata ce-l citim, dar in fine, poet, poet in toata puterea cuvantului, este d. Florin Bican.” - Titu Maiorescu

„Cu acest volum Florin Bican a pus iarasi muzicuta la gura, spre a intona cantece de cartier si de biblioteca. Instrumentul, fireste, nu mai e nou, are poate chiar cateva crapaturi si e putin ruginit, iar cantaretul nu mai are plamanul asa puternic, se simt oarecari sfortari. Dar, oricum, e instrumentul lui si e genul lui, si d. Bican reuseste sa ne dea cateva bucati frumoase.” - Garabet Ibraileanu

„Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor si noua generatie sau cititorii consuma si o miere pe care si-o depun singuri in el? Nu stiu de-mi voi raspunde. Stiu ca il voi citi inca o data si nu pentru ultima oara." - Vladimir Streinu