Sistemrestart

Personajele din proza scurta a lui Dragoman (paznic, vizitator, detinut, prizonier, urmarit sau urmaritor) sunt in general oameni, vii sau morti, neajutorati si abuzivi, iar in unele cazuri chiar si ingeri, la fel de mizerabili si decazuti ca oamenii carora li se arata, si pe care nu neaparat dupa aripi ii recunosti, ci dupa picioarele cu degete deformate si bataturi, fiindca „ar fi prea simplu daca ar zbura, pentru ca atunci ar putea sa‑si bage nasul si in treburi in care n‑ar avea voie s‑o faca, si astfel totul ar fi prea frumos”.

Gasim sisteme, dictaturi, oranduiri posibile, probabile sau aparent reale, deschise si inchise, politice, tehnico-stiintifice sau naturale, antrenate intr-un insolit joc de-a „trecutul-prezentul-viitorul”. Iar punctele lor slabe devin oportunitati de scapare, de eliberare. In spatiul textelor organizate in jurul unei lumi dictatoriale sau carcerale, adesea doar moartea poate aduce eliberarea. Oranduirile apar si dispar, se construiesc si se (auto)distrug, dar intrebarea principala, chinuitoare si omniprezenta ramane: ce poate sa faca omul in ele sau in afara lor?

„In unele povestiri din noua carte a lui György Dragoman, puterea cibernetica reduce personajele umane la recuzita unei lumi extraterestre, iar lectura biotehnologica si biopolitica naste intrebarea inevitabila: oare suntem pregatiti sa experimentam relatia noastra cu realitatea printr-o perceptie artificializata?” (ART 7)

„Povestirile din acest volum sunt stranii si, pe alocuri, absurde, de-a dreptul suprarealiste. Pe langa evocarea trecutului de basm, ni se dezvaluie si oroarea unui viitor distopic, supertehnologizat si supercontrolat. Lumea textelor lui Dragoman este una dictatoriala si/sau carcerala, eliberarea fiind posibila, de obicei, numai prin moarte. Dar miza este mereu libertatea.” (Ildikó Gabos-Foarta)

„Povesti despre eliberare. Dar cine se elibereaza? De unde? Cum? Si care este pretul? In majoritatea cazurilor, viata. A personajelor sau a celorlalti. Insa nu se stie.” (revizoronline.com)

György DRAGOMAN este unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori maghiari contemporani. Nascut in 1973 la Targu Mures, s-a stabilit in 1988 in Ungaria, impreuna cu familia. A studiat filozofia si literatura engleza la ELTE, in Budapesta, si a lucrat la o teza de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, traducand in acelasi timp din opera acestuia, dar si din cea a lui James Joyce, Ian McEwan si Irvine Welsh.

A debutat in 2002, cu volumul A pusztitas könyve (Cartea desfacerii), care a primit premiul Sandor Bródy, urmat in 2003 de piesa de teatru Nihil si in 2005 de romanul A fehér kiraly (Regele alb, Polirom, 2008, 2017), care a fost distins in Ungaria cu premiile Tibor Déry si Sandor Marai si tradus in peste 30 de limbi. In 2011 i s-a acordat Premiul pentru Literatura Jan Michalski pentru acelasi roman. In 2014 prozatorul a publicat romanul Maglya (Rugul, Polirom, 2015), care s-a bucurat de un mare succes international. In 2020, la Editura Polirom a mai aparut volumul Corul leilor, ce alcatuieste, alaturi de cartea de fata, un diptic de proza scurta in care Dragoman isi da masura talentului literar si a profunzimii cu care reuseste sa sondeze abisurile mintii umane.