Stiinta s-a nascut in Occident?

O intrebare fundamentala ii preocupa pe toti pasionatii de istoria lumii: de ce tocmai occidentalii au descoperit si dezvoltat cel mai mult stiinta? De ce nu au facut-o chinezii, musulmanii, indienii sau aztecii? Ce poate explica destinul paradoxal al acestei peninsule a Euroasiei si progresul pe care l-a realizat intr-un moment decisiv si determinant in materie de tehnica? Numerosi autori, printre care Braudel, Baechler sau Diamond au incercat sa schiteze un raspuns, privilegiind fie o abordare economica, fie una sociala, fie una de mediu. (...)

Dar niciun autor nu a reusit, totusi, sa stabileasca faptul ca, in spatele miracolului european, se afla o lege stiintifica. Este tocmai ceea ce incearca sa demonstreze fizicianul David Cosandey in vasta sa lucrare de sinteza de aproape 900 de pagini. Ipoteza sa de pornire este ca, pentru orice dezvoltare stiintifica, cunoscuta de cele patru civilizatii mondiale (Europa occidentala, China, India, Islam) la momente diferite ale istoriei lor, a existat, in mod cert, o elita stiintifica.

Societatea trebuie sa fie suficient de stabila pentru a permite aparitia unei clase de cercetatori care sa posede suficient timp si venituri pentru a se consacra pe deplin cercetarilor. Cosandey asociaza aceasta stabilitate cu doi factori: prosperitatea sau, cel putin, cresterea economica si divizarea spaþiului civilizational in entitati stabile, a caror rivalitate, nefiind una distrugatoare, constituie un stimulent pentru stiintele aplicate.