Transfigurarea locului comun. O filosofie a artei

Revolutiile din lumea artei pun definitiile lucrarii de arta, oricit de bine intentionate ar fi ele, in imposibilitatea de a acoperi cazurile acestor indraznete noi lucrari de arta. Pentru a putea rezista, orice definitie trebuie sa se puna la adapost fata de astfel de revolutii si mi-ar placea sa cred ca, incepind cu Brillo Box, posibilitatile sint efectiv inchise, istoria artei ajungind, intr-un fel, la sfirsit. Nu s-a oprit, ci s-a incheiat, in sensul ca a devenit constienta de sine insasi - cu alte cuvinte, ea a devenit intr-un fel propria sa filosofie: o stare de lucruri prezisa de filosofia istoriei a lui Hegel. Prin aceasta inteleg, in mod semnificativ, ca filosofia artei nu a putut fi privita ca o posibilitate serioasa decit in momentul in care dezvoltarea interna a lumii artei a devenit suficient de concreta. Dintr-odata, in arta avansata a anilor '60 si '70, arta si filosofia erau pregatite una pentru cealalta. Dintr-odata, intr-adevar, aveau nevoie una de cealalta pentru a se putea distinge intre ele. Arthur C. Danto