Trenul de la Lemberg la Cernauti n-are intarziere

Aceasta opera de debut a autorului care va primi Premiul Nobel pentru literatura in 1972, un veteran al razboiului, marcat profund de tragediile epocii, este ca un fel de document programatic.

In anul in care se incheie seria de procese ale Tribunalului Militar International de la Nürnberg, debutul lui Böll vine sa demonstreze ca nu toti germanii au fost adeptii fanatici ai lui Hitler. Chiar daca cei mai multi au tacut. ”Tacerea celor care nu spun nimic este ingrozitoare. Este tacerea celor care nu uita, a celor care stiu ca sunt pierduti”, afirma autorul.

Heinrich Böll (1917 – 1985) este unul dintre scriitorii germani ai Premiului Nobel pentru literatura (1972) „Am vrut sa scriu dintotdeauna, am incercat de timpuriu, insa cuvintele le-am gasit abia mai tarziu“, va marturisi autorul. Firesc, pentru ca scriitura lui si a colegilor sai din Grupul 47 (Paul Celan, Sigfried Lenz, Günther Grass, Erich Kastner s.a.) nu se putea afirma decat in conditii de libertate. Heinrich Böll ne-a lasat o opera care a reinnoit literatura germana si a exaltat valorile cele mai de pret ale conditiei umane: demnitatea si empatia. In motivatia juriului care a i-a acordat Premiul Nobel se spune ca opera sa „a avut un efect innoitor in domeniul literaturii germane prin viziunea sa istorica contemporana in legatura cu arta sa de reprezentare, care se caracterizeaza prin empatie si sensibilitate.”