Turcia de la Ataturk la Erdogan

Omul bolnav al Europei, sintagma (balkan) miere si sange sau butoiul cu pulbere al Europei i se potrivesc astazi, din pacate, cel mai bine Turciei. Implicarea nefasta in ceea ce a tinut de primavara araba, convulsiile interne in privinta kurzilor, dorinta oficialilor de la Ankara de a se intinde mai mult decat ar fi fost cazul in reconfigurarea zonala pe un principiu ce tine mai mult de nostalgie, denuntarea acordului cu PKK, soldat cu reluarea luptelor interminabile, criza politica interna incheiata cu doua randuri de alegeri parlamentare, intensificarea atentatelor cu bomba, decizia radicala in privinta relatiilor cu Federatia Rusa sfarsita cu doborarea avionului rus au transormat Turcia intr-un stat care nu poate oferi garantii in privinta sigurantei cetatenilor. Implicarea activa in zona balcanica, lupta impotriva miscarii Hizmet, tensiunile din Justitie, scoaterea unor judecatori la pensie, mutarea altora dintr-un centru intr-altul, la fel ca si in cazul procurorilor sau a politistilor, trecerea unor trusturi media cu forta din sistemul privat in cel de stat, luptele la propriu din Parlamentul turc, dorinta schimbarii sistemului politic intr-unul prezidential, intentia schimbarii Constitutiei intr-una religioasa, sunt doar cativa factori care au transformat un stat prosper, devenit model in lumea araba, (lucru greu de anticipat avand in vedere tarele istoriei) intr-unul care traverseaza o perioada tumultoasa.

Ionut Cojocarurof. univ. dr. Ion Bulei