Un caine la masa mea

Prix Femina 2022.

Sophie si Grieg, o scriitoare si partenerul ei avid de lectura, traiesc in adancul unei paduri din muntii Vosgi, intr-un loc cunoscut sub numele de Bois-Bannis. In timp ce ea merge uneori in oras pentru intalniri la librarie si lansari de carte, el doarme ziua si citeste noaptea, locuind in lecturile sale. Au crescut impreuna, se iubesc si imbatranesc impreuna, observand propriul declin si pe cel al unei lumi in care ce-i mai rau poate sa vina dintr-o clipa in alta – o rutina trista insufletita de aparitia neasteptata a unei cateluse care-i molipseste cu bucuria ei.

Un caine la masa mea este atat un roman despre dezastrul ce ameninta planeta, cat si unul despre frumusetea ei uluitoare. Este o reflectie asupra feminitatii, batranetii si dezastrului ecologic, o impletire plina de bucurie expansiva intre uman, animal si vegetal.

„Lacrimile – nu de tristete, ci de emotie totala pentru omenirea descrisa prin prisma cuplului pe care autoarea il formeaza cu Grieg, partenerul ei dintotdeauna, si a splendorii salbatice a padurilor in mijlocul carora traieste – scalda lectura acestui roman de la un capat la celalalt.” (Le Figaro)

„Putin extravaganta, plina de fantezie, cartea lui Claudie Hunzinger este o invitatie de-a face un pas in spate, o oda dedicata naturii, vietii, poeziei si o dovada ca scrisul nu e in zadar. Unele pagini sunt de o frumusete care-ti taie respiratia.” (Culturebox)

„Un roman scris intr-un stil minunat, care prezinta apusul stralucitor al lumii si al vietii.” (La Libre Belgique)

Claudie HUNZINGER, artista plastica si romanciera franceza, s-a nascut in 1940 la Turckheim, langa Colmar. In 1965 s-a mutat la Bambois, intr-o casa veche, izolata, in inima muntilor Vosgi. Acest loc a devenit centrul universului ei artistic si literar, natura din jur fiind pentru ea principala sursa de inspiratie. A fost profesoara de desen la liceul Bartholdi din Colmar pana in 1972, cand a renuntat la invatamant.

In 1973 i-a aparut Bambois, la vie verte, prima povestire dintr-o opera care are ca teme padurea, relatia cu locurile si animalele, viata la marginea societatii consumeriste. In 2010 a publicat primul roman, Elles vivaient d’espoir, care a obtinut Prix Edmée-de-La-Rochefoucauld, urmat la scurt timp de La Survivance (2012), La langue des oiseaux (2014), L’incandescente (2016), Les grands cerfs (2019), distins in acelasi an cu Prix Décembre. Pentru Un chien a ma table (2022; Un caine la masa mea), scriitoarei i s-a decernat Prix Femina.