Urbanism si urbanisti din Cluj

Iese mereu la lumina in paginile cartii acesteia o dragoste nedisimulata fata de Cluj, oras cu vechime de peste doua milenii. Amaraciunea neimplinirilor este mereu dublata de speranta indreptarilor posibile, iar regretul pentru demolarile necugetate si unele decizii pripite si constructii aberante este compensat de increderea in ratiunea care ar putea domni in viitor.

Autorii nu dau sentinte si nu considera perioada muncii lor, ca arhitecti si constructori in serviciul Cetatii, drept "epoca de aur", dar nu-si pot ascunde mandria de a fi fost si ei intre protagonistii urbanismului clujean. Li se potriveste o veche zicere latina, reiterata candva de un mare profesor, cu destin trist, al Universitatii din Cluj.

Este vorba despre Silviu Dragomir, unul dintre secretarii Maritei Adunari Nationale de la Alba Iulia, care a scris, spre finalul vietii lui pamantesti oropsite (dupa iesirea din inchisorile comuniste), cateva cuvinte memorabile: Fecit quod potui, faciant meliora sequentes! Adica "am facut ceea ce am putut, sa faca mai bine urmasii".

Autorii au facut numai ceea ce au putut, dar cat de multe au putut sa faca! Ei stiu si ca niciun lucru trainic pe lumea asta nu se face fara mare efort. Un adagiu latin spune ca nihil homini natura sine magno labore dat, ceea ce vrea sa insemne, pe romaneste (adica in latina noastra de dupa doua milenii): "Natura nu da nimic omului fara mare staruinta".

Oamenii Clujului au construit orasul, iar specialistii s-au straduit, de la o vreme, sa-i dea o forma armonioasa. Prin cartea de fata avem, in sfarsit, inaintea ochilor un imn frumos articulat, dotat cu o arhitectura impecabila, inchinat efortului de facere, refacere si dezvoltare a Clujului, mai ales in secolul binecuvantat trecut de la Marea Unire.

Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop